Home
Cheile Turzii – Peştera Ungurească, Peştera Binder

Cheile Turzii – Peştera Ungurească, Peştera Binder

Petreștii de Jos, com. Petreștii de Jos, jud. Cluj

Punct: Cheile Turzii – Peştera Ungurească, Peştera Binder (șantier arheologic propriu)

Cod sit: 55295.05

Colectiv: Gheorghe Lazarovici – responsabil (ULB Sibiu), Cornelia-Magda Lazarovici – responsabil sector (IA Iaşi), Cristian Roman, Sorin Tincu (MCC Hunedoara), Gheorghe Natea, Vasile Palaghie (MN Brukenthal), Beatrice Ciută (Univ. Alba Iulia), Sorin Colesniuc (MA Mangalia), Bogdan Constantinescu (INFIN, Bucureşti)

Extras din raportul arheologic publicat în Cronica Cercetărilor arheologice:

În anul 2012 din lipsa fondurilor nu au fost effectuate săpături arheologice în Peştera Ungurească, activitatea colectivului fi ind orientată spre prelucrarea şi investigarea interdisciplinară a materialelor în vederea valorifi cării prin publicare a rezultatelor cercetărilor de aici. O parte din fauna micromamiferelor descoperite în peşteră a fost valorifi cată prin publicaţii anterioare (Girod 2010), pentru cealaltă parte aşteptăm încă rezultatele noilor analize (specialist în domeniu din Austria).

 

În ceea ce priveşte resturile de plante, o parte a acestora au fost analizate de R. Nisbet (2009 şi 2010: materiale din campaniile 2002-2004), iar altă parte de B. Ciută (2012: materiale din campaniile 2004, 2006, 2010). Pe baza resturilor de cărbune analizate, R. Nisbet a încercat o reconstrucţie a ambientului atât la nivelul culturii Petreşti, cât şi a celui Bodrogkeresztúr-Toarte pastilate sau Coţofeni, atât în peşteră cât şi în zona apropiată acesteia.

Autorul consideră că frunzele şi ramurile de frasin şi chiar de stejar (arbori identifi caţi prin resturile analizate de aici) au fost stocate intenţionat şi folosite pentru hrana ierbivorelor în timpul anotimpului rece (situaţie întâlnită în mai multe situri în Europa). După părerea noastră ipoteza nu poate fi susţinută pentru această peşteră, din cauza accesibilităţii reduse (cărări foarte înguste şi mereu în schimbare din cauza intemperiilor) şi a condiţiilor climatice, care reduc perioada de utilizare a peşterii la sezonul cald (mai-octombrie). Trebuie să semanlăm de asemenea că analiza paleofaunei nu s-a încheiat, or ea ar fi trebuit conjugată cu cea a resturilor de plante.

Având în vedere difi cultatea drumului era imposibil ca aici să fi e aduse şi adăpostite vite, iar din observaţiile macroscopice preliminare resturile osteologice se leagă de vite mari, motiv pentru care noi am presupus că părţi de vite (inclusiv cu oase) erau aduse în peşteră în schimbul bijuteriilor prelucrate aici sau a vânătorii făcute de unii membri care se asociau la lucrări (spălare de aur în Arieş, vănat în pădurile din zonă). Analizele effectuate de acelaşi autor punctează prezenţa cerealelor, ca şi a diferitor arbuşti, care completează tabloul landschaft-ului. Nu insistăm asupra analizelor realizate de B. Ciută, publicate deja (2012, p. 102-104), care arătau pentru campania 2010 preponderenţa speciei Triticum diccocum, mai slaba reprezentare a legumelor, ca şi prezenţa mai multor specii de fructe (Cornus mas, Prunus spinosa, Sambucus nigra). Ele completează tabloul schiţat prin analizele realizate de R. Nisbet.

În ceea ce priveşte piesele de aur, analizele effectuate de un colectiv condus de B. Constantinescu, ne-au permis compararea caracteristicilor chimice cu cele ale altor artefacte preistorice (din spaţiul românesc, bulgar, grec), istorice, sau cu pepite din aur nativ (Gh. Lazarovici, Gh. Lazarovici, B. Constantinescu 2012, Bucureşti; Budapesta). Documentarea pe care am efectuat-o în Bulgaria, discuţiile cu Dr. Kalin Dimitrov ca şi studierea fotografi ilor microscopice pentru artefactele de la Varna demonstrează folosirea unor metode tehnologice similare pentru realizarea pieselor de podoabă din cele două situri, afl ate la o distanţă apreciabilă şi pe care le desparte o perioadă destulă de mare de timp.

Referitor la ceramică, am avut în vedere continuarea introducerii în baza de date a tehnologiei, formelor şi decorului, ca şi pregătirea documentaţiei în vederea publicării monografi ei.

Obiectivele cercetărilor viitoare: Obiectivele au rămas aceleaşi, impunându-se încheierea cercetării zonei legate de atelierul de prelucrarea a obiectelor de podoabă: adică săparea cu şpaclu a unui strat de circa 0,15-0,20 m, care apreciem că ar conţine încă 10-15 straturi, cum reiese din profi lul unei secţiuni mai vechi (D. Berciu – I. Aldea). Totodată avem în vedere şi cercetarea vecinătăţii de nord a complexului, de fapt o porţiune destul de mică (rămasă de la nivelările din 1890, de la sărbătorirea „mileniului” de la venirea ungurilor), dar care poate aştepta alte campanii de cercetare.