Nicolae Gostar s-a nascut in ziua de 2 martie 1922 la Deva, in acel colt al Transilvaniei care, prin impunatoarele sale monumente dacice si romane, i-a predestinat, parca, viitoarea cariera stiintifica.
       Dandu-si bacalaureatul in 1942 la liceul „Decebal” din Deva, in toamna aceluiasi an, N. Gostar se inscrie la Facultatea de litere si filosofie, sectia de istorie, a Universitatii din Cluj, care functiona, in acea vreme, la Sibiu. Urmare fireasca a dragostei manifestate inca de pe bancile liceului pentru istoria veche, arheologia, limba si literatura latina, el cauta sa se formeze si sa se specializeze pe langa colectivul condus de profesorul Constantin Daicoviciu, al carui elev s-a considerat intotdeauna. Dar, dupa abia doi ani, este incorporat la Batalionul 7 vanatori de munte cu care va pleca imediat dupa 23 august 1944, pe frontul din Ardeal.
       Îsi reia studiile in ianuarie 1946; se inscrie la facultate in anul IV, reusind sa-si dea si examenele restante. În luna decembrie 1947 el isi sustine examenul de licenta in litere si filosofie cu calificativul magna cum laude la specialitatea istorie universala veche, istoria romanilor si arheologie. În vara anului urmator il gasim ca brigadier la santierul national Bumbesti-Livezeni, dupa care, la 15 septembrie 1948, isi ocupa postul de asistent la Catedra de istorie veche a Universitatii „Victor Babes” din Cluj, post in care va functiona timp de noua ani.
       Fidel preocuparilor din anii studentiei, Nicolae Gostar isi va concentra atentia asupra cercetarii vestigiilor civilizatiei dacice si romane de pe teritoriul tarii noastre, in contextul larg al istoriei antichitatii. Participa la campaniile de sapaturi arheologice conduse de acad. C. Daicoviciu si colaboratorii sai, Octavian Floca si Mihail Macrea. Conduce, astfel, unele sectoare ale marilor santiere arheologice de la cetatile si asezarile dacice din Muntii Orastiei (Costesti, Blidaru, Faeragul, Piatra Rosie, Gradistea Muncelului, Pustiosul, Dealul Rudele), de la castrele romane de la Mehadia si Gradistea de Sus (jud. Hunedoara), de la asezarea civila romana Micia (Vetel, jud. Hunedoara) sau de la Hobita-Sarmisegetusa (jud. Hunedoara). Tot in acesti ani, largindu-si orizontul stiintific, va participa nu numai la lucrarile santierului arheologic de la Poiana-Tecuci (jud. Galati), desfasurate sub conducerea profesorului Radu Vulpe, dar si la sapaturile din asezarile neolitice de la Rast (jud. Dolj) si Habasesti (jud. Iasi), conduse de profesorul Vladimir Dumitrascu.
       La 1 septembrie 1957 M. Gostar a ocupat, prin concurs, postul de conferentiar la disciplina Istorie Veche, la Catedra de Istorie Universala a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi, post in care a functionat pana la moarte. Pe langa cursul de istorie veche universala a mai predat si discipline ca introducere in arheologie, istoria culturii antice, epigrafie latina, paleografie latina, precum si cursuri speciale.
Stabilit la Iasi, el va statornici aici interesul pentru epoca daco-romana a scolii arheologice clujene, fructificand experienta castigata in cercetarea cetatilor dacice din Muntii Orastiei si a monumentelor stapanirii romane din Transilvania.  
       Profesorul Nicolae Gostar era mereu prezent in viata stiintifica nu numai prin lucrarile sale mult apreciate, dar si personal, figura sa de neuitat, simpatizata de toti cei care l-au cunoscut, si mai ales de generatia elevilor, putand fi adesea vazuta la diferite sedinte de comunicari, sesiuni si consfatuiri, organizate la Iasi, Bucuresti, Cluj, Constanta sau alte orase ale tarii. A fost un membru activ al Societatii de studii clasice, fiind secretatul iar apoi vicepresedintele filialei din Iasi, a onorat cu colaborarea sa pretioasa numeroase muzee, a contribuit la activitatea Sectiei de istorie veche a Institutului de istorie si arheologie „A. D. Xenopol”. Magistru, dar si coleg generos, el a impartasit cu darnicie din vastele sale cunostinte si experienta colaboratorilor mai tineri, inclusiv studentilor, in randurile carora s-a bucurat de o stima deosebita si de o mare popularitate.
N. Gostar a reprezentat cu cinste tara la diferite reuniuni stiintifice internationale: la cel de al VII-lea si al VIII-lea Congres international de stiinte pre- si protoistorice (Praga, 1966 si Belgrad, 1971), la Congresul international de stiinte istorice de la Moscova (1970), la cel de al VI-lea si al VII-lea Congres international de epigrafie greaca si latina (Mhnchen, 1971 si Constanta, 1977), la Colocviul international „Dimitrie Cantemir” de la Freiburg (1973) s.a., multe din lucrarile sale aparand in actele acestor congrese si reuniuni sau in publicatii straine de mare prestigiu ca Latomus. Revue d’Itudes Latines (Bruxelles), Germania (Frankfurt a.M.), Dacoromania, Jahrbuch fhr östliche Latinit@t (Freiburg).
       În ultimii ani ai vietii a continuat elaborarea unei vaste teze, tratand razboaiele daco-romane in lumina izvoarelor epigrafice, a redactat unele parti din monografia Decebal, la care lucra cu multa pasiune si dragoste. La 28 martie 1978 si-a sustinut teza de doctorat, un stralucit studiu epigrafic asupra marelui monument funerar roman de la Adamclisi. În tot cursul anului 1978 a lucrat intens, cu seriozitatea si constiinciozitatea care il caracteriza, la elaborarea capitolului privind provincia Dacia din volumul I al Istoriei Romaniei (editia a doua). Cu abia cateva saptamani inainte de sfarsitul sau tragic, se afla inca pe santier, in judetul Botosani, urmarind structura si cronologia valului de epoca romana din nordul Moldovei. Obosit, cu sanatatea slabita, el a tinut totusi sa raspunda invitatiei de a participa – ca si in anii precedenti – la prestigioasa sesiune stiintifica „Pontica”, organizata de Muzeul Arheologic din Constanta. Moartea la rapit aici, in noaptea spre 23 octombrie 1978, la varsta deplinelor puteri creatoare. Ultima sa comunicare – o interpretare originala a inscriptiei lui Tib. Plautius Silvanus Aelianus – nu a mai putut fi prezentata de autor, ci de un fost elev, in fata unei asistente incremenite de vestea incredibila a pierderii suferite.

Referiri despre:

       Lista lucrarilor publicate:

Volume

Studii si articole

Alte lucrari

Recenzii si note bibliografice

• I. I. Rusu. Dacia si Pannonia Inferior in lumina diplomei militare din anul 123, Bucuresti 1973, in AIIAI, 11, 1974, p. 301-305.
• Laszlo Barkeczi, Andres Mecsy. Die römischen Inscriften Ungarns (RIU I). I. Lieferung Savaria. Scarabantia und die Liemes-Strecke Ad Flexum-Arrabona, Budapest, 1972, ArhMold, 8, 1975, p. 317-319.
• Petar Petroviƒ. Paleografija rimskih natpisa u Gornoj Meziji, Beograd, 1975, in AIIAI, 14, 1977, p. 637-640.

[ Home ]