Istoricul institutiei

        In spatiul est-carpatic al Romaniei, inclusiv in centrul universitar si academic Iasi, cercetarea arheologica a inceput in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Ca si in alte tari (Franta, Belgia etc.), primele descoperiri arheologice s-au datorat unor specialisti din alte domenii ale stiintei: geologie, biologie, etnologie. Prin  infiintarea la Iasi, a Cabinetului Numismatic si Arheologic si a unei Comisii de Arheologie, in 1830, in cadrul Cabinetului de Istorie Naturala si Medicina, s-au conservat cele dintai descoperiri arheologice, fiind posibila publicarea monografiei lui G. Saulescu, Caput Bovis – Ghertina, de langa Galati. De altfel, ca urmare a activitatii de cercetare a vestigiilor trecutului indepartat, G. Saulescu a fost considerat  primul arheolog roman. Tot lui G. Saulescu i se datoreaza manualul de istorie universala Hronologia si istoria universala prelucrata pe scurt, tomurile I-II (1837) si Arhiva Albinei pentru arheologia romana si industrie. De o atentie aparte s-au bucurat unele monumente arheologice mai reprezentative din spatiul est-carpatic al Romaniei, printre care  amintim Cetatea traco-dacica de la Cotnari-Catalina (al carei plan topografic a fost alcatuit la 1854, de catre Gh. Asachi), ori  Mormantul Craiesc de la Concesti, Botosani, descoperit la 1812.
        In 1884, folcloristul Th. Burada a descoperit statiunea eponima a culturii Cucuteni, in primavara anului urmator fiind initiate primele sapaturi arheologice de catre N. Beldiceanu si D. Butculescu. Descoperirile de aici au fost anuntate lumii stiintifice prin articolele semnate de N. Beldiceanu, Antichitatile de la Cucuteni (1885) si Gr. Butureanu, Notita asupra sapaturilor si cercetarilor facute la Cucuteni (1889), precum si prin comunicarile sustinute de Gr. Butureanu in cadrul Congresului International de Antropologie si Arheologie preistorica de la Paris, din 1889, si a lui G. Diamandi, la Societatea de Antropologie de la Paris (1889). O noua etapa in desfasurarea cercetarilor arheologice la Iasi se configureaza in anul 1894, cand este creata conferinta de arheologie, transformata, in 1895, in Catedra de Arheologie si Antichitati, in cadrul Universitatii iesene, titular al Catedrei fiind numit Teohari Antonescu. Acesta isi facuse studiile cu Al. Odobescu si Gr. Tocilescu (Bucuresti), A. Furtwängler (München), A. Collignon (Paris). De altfel, in ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea, Academia Romana a analizat de mai multe ori problema cercetarilor arheologice din Moldova si indeosebi  de la Cucuteni-Cetatuia, prin interventiile lui Al. Odobescu, Gr. Tocilescu, V.A. Urechia, B.P. Hasdeu, Gr. Cobalcescu, A.D. Xenopol, Gr. Stefanescu s.a.
        A doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator este marcata la Iasi prin activitatea lui I. Andriesescu, adevarat ctitor al cercetarilor preistorice din tara noastra. Acesta si-a facut studiile la Iasi, cu profesorul Teohari Antonescu, apoi la Berlin si Viena, cu  H. Schmidt, Ed. Meyer si G. Kossina. Teza sa de doctorat, Contributii la Dacia inainte de romani, sustinuta la Iasi in 1912, a constituit o  valoroasa lucrare stiintifica, cu referire la intreaga preistorie a spatiului carpato-dunarean.
        Inceputul secolului XX este dominat de cercetarile efectuate de Hubert Schmidt, la Cucuteni-Iasi (incheiate cu tiparirea celebrei monografii Cucuteni in der oberen Moldau, Rumänien, Berlin-Leipzig, 1933), si de crearea Scoliiromanestidearheologie, de catre Vasile Parvan. In 1916 se infiinteaza la Iasi  Muzeul de Antichitati, de catre profesorul O. Tafrali, care, incepand cu anul 1927, tipareste prestigioasa publicatie Arta si Arheologia. O.Tafrali era un binecunoscut specialist in istorie veche si bizantinologie. Din anul 1913, acesta a fost numit la Catedra de Arheologie si Antichitati de la Universitatea din Iasi, devenind succesorul lui T. Antonescu (dupa o suplinire de cativa ani, de catre O. Erbiceanu). Ca si alti specialisti ai vremii, el si-a facut specializarea cu mari personalitati ale lumii stiintifice europene, printre care Ch. Diehl, A. Collignon, in cadrul unor prestigioase institutii stiintifice pariziene. Muzeul de Antichitati a constituit “laboratorul” Catedrei infiintate la Universitatea ieseana in 1895, contribuind in mod consistent  la impulsionarea cercetarilor de teren si la cresterea colectiilor de materiale arheologice. Activitatea de cercetare stiintifica din cadrul Muzeului, coroborata cu cea didactica, de la Universitatea ieseana, a facut necesara infiintarea unui institut de specialitate in domeniul istoriei si arheologiei, ceea ce l-a determinat pe profesorul Ilie Minea sa propuna transformarea Seminarului de Istoria Romanilor, al carui director era, in Institut de Istoria Romanilor, solicitare avizata de Consiliul profesoral. Interventiile catre Ministerul Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor s-au materializat abia in anul 1941. Astfel, prin Decretul-Lege din  februarie 1941, semnat de generalul Ion Antonescu, Seminarul de Istorie al Universitatii “Al. I. Cuza” este transformat in INSTITUTUL DE ISTORIA ROMANILOR “A.D. XENOPOL”, sub coordonarea Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii; prin eforturile profesorului Al. Boldur (succesorul prof. Ilie Minea), in 1943 s-a institutionalizat activitatea INSTITULUI DE ISTORIE NATIONALA “A.D. XENOPOL”, ca unitate de cercetare distincta, in cadrul Ministerului Culturii Nationale si al Cultelor; in 1964 s-a constituit INSTITUTUL DE ISTORIE SI ARHEOLOGIE “A.D. XENOPOL”, de pe langa Academia Romana. De altfel, inca din 1953, in cadrul Institutului a fost infiintata Sectia de Istorie Veche si Arheologie, care a coordonat, pana in 1968, activitatea Muzeului de Antichitati, transformat, in 1957, in Muzeul de Istorie a Moldovei.
        In perioada de dupa 1953, Institutul de Istorie si Arheologie “A.D. Xenopol” din Iasi a devenit, indeosebi in domeniul arheologiei, centrul cercetarilor de specialitate, nucleul de activitate a specialistilor din Iasi, de la Facultate si Muzeu. Initierea publicatiei Arheologia Moldovei in 1961, fondator fiind prof. M. Petrescu-Dimbovita, a creat posibilitatea tiparirii rezultatelor cercetarilor proprii, dar si ale colegilor din intreaga tara. In cadrul Sectiei de Istorie Veche si Arheologie s-au initiat adevarate programe de cercetari arheologice pe marile santiere de sapaturi sistematice, conduse de C.S. Nicolaescu-Plopsor, I. Nestor, Vl. Dumitrescu si M. Petrescu-Dimbovita, intre care, acelea de pe Valea Jijiei, de la Suceava sau de pe terasele Bistritei (zona Ceahlau), ca si sapaturile in marile statiuni cucuteniene de la Habasesti, jud. Iasi si Trusesti, jud. Botosani, s-au impus prin valoarea deosebita a rezultatelor obtinute. Atribuirea Premiului de Stat, in 1951 si 1954, pentru participarea la sapaturile de la Habasesti si colaborarea la realizarea monografiei statiunii, a insemnat prima recunoastere  la nivel national a prestigiului scolii arheologice iesene, creatie a profesorului M. Petrescu-Dimbovita. Devenit director al Institutului, prof. M. Petrescu-Dimbovita a impus tuturor colaboratorilor, ca o necesitate de prima importanta, ideea de modernizare si diversificare a cercetarilor arheologice, sprijinind cu  generozitate si perseverenta orice initiativa in domeniul investigatiilor multidisciplinare, al colaborarilor internationale. Aceasta este si etapa primelor recunoasteri internationale, prin cooptarea unor membri ai Institutului in Consiliul Permanent  al Uniunii Internationale de Stiinte Pre- si Protoistorice (M. Petrescu-Dimbovita), in  Consiliul Permanent al Uniunii Internationale de Arheologie Slava (D.Gh. Teodor), ori ca membru titular al Institutului italian de Pre- si Protoistorie de la Torino (M. Petrescu-Dimbovita). In aceeasi perioada M. Petrescu-Dimbovita a colaborat la Tratatul de Istorie a Romaniei (editia 1960) si la Compendiul de Istoria Romaniei, pentru strainatate. Prin cooperarea  cu specialistii de la muzeele judetene din Moldova si de la Institutul de Arheologie din Bucuresti, s-au initiat cercetari de specialitate, unele cu caracter interdisciplinar, in mari statiuni preistorice, din  perioada geto-dacica, din epoca formarii poporului roman, evul mediu, urmarindu-se problematica satului si a orasului medieval la est de Carpati. Rezultatele cercetarilor au fost valorificate in Arheologia Moldovei, in publicatiile muzeelor judetene, in periodicele celorlalte institute ale Academiei Romane, ori in volumele congreselor internationale de arheologie pre- si protoistorica, la care sunt invitati tot mai multi specialisti ieseni. La interventia directorului Institutului, s-a creat posibilitatea obtinerii unor burse Humboldt (I. Ionita) si DAAD (V. Spinei). Perioada de pana la 1990 este si cea a valorificarii, prin volume de amploare, a cercetarilor de teren, a sapaturilor sistematice, efectuate pe intregul teritoriu est-carpatic, prin numeroase sinteze ale unor culturi arheologice si perioade istorice. Intre altele, in aceasta perioada s-au valorificat cercetarile laborioase aferente asa-numitului “Mileniu intunecat”, asupra caruia informatiile scrise sunt putin numeroase si neconcludente. Referitor la secventa cronologica amintita, au fost elaborate mai multe studii si volume, de catre D. Gh. Teodor, S. Sanie, I. Ionita, V. Spinei. Valorificarea stiintifica a rezultatelor cercetarilor arheologice de teren a fost posibila si prin faptul ca in Institut au functionat, in  conditii multumitoare, laboratorul de restaurare-conservare si cabinetele foto si de desen.
        Dandu-se curs demersurilor unor cercetatori ieseni, sustinute de acad. D.M. Pippidi, presedintele Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane, la 3 martie 1990 s-a promulgat  Decretul-Lege  semnat de primul-ministru Petre Roman, prin care Sectia de Arheologie a Institutului de Istorie si Arheologie “A. D. Xenopol”  a devenit  INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE, sub egida Filialei Iasi a Academiei Romane. Mai precizam faptul ca, intre 1967-1989, director al Institutului de Istorie si Arheologie “A.D. Xenopol” din Iasi a fost profesorul M. Petrescu-Dimbovita; intre 1990-2003, director al Institutului de Arheologie a fost profesorul D. Gh. Teodor, iar din decembrie 2003, director al Institutului este profesorul V. Spinei, membru corespondent al Academiei Romane.
        Prin activitatea specialistilor Institutului, de la infiintarea sa si pana in prezent, s-a abordat o tematica  bazata pe necesitatea  cunoasterii spatiului carpato-dunareano-pontic si nistrian  din Paleolitic si pana in epoca medievala: Geo-cronologia Paleoliticului superior in spatiul dintre Nistru si Tisa; Complexul cultural Cucuteni-Ariusd-Tripolie; Epoca bronzului si prima epoca a fierului in regiunile extracarpatice ale Romaniei; Civilizatia traco-geto-dacica din zonele carpato-nistriene, inclusiv contactele populatiei geto-dacice cu civilizatia greaca; Spiritualitatea geto-dacica; Civilizatia romana la est de Carpati si romanitatea; Dacii liberi din spatiul est-carpatic si romanitatea; Autohtoni si migratori la nordul Dunarii de Jos; Romanitatea nord-dunareana si Bizantul in secolele  IV-XI; Etnogeneza romaneasca si geneza orasului medieval in Europa est-centrala; Satul medieval la est de Carpati, la care se adauga importante teme din domeniul stiintelor conexe arheologiei: numismatica, paleobotanica, arta si religii etc. Pe baza sapaturilor sistematice din numeroase statiuni arheologice, situate in spatiul carpato-nistrian si nord-vest-pontic (pe teritoriul Moldovei si al Dobrogei): Mitoc, Hudum si Stefanesti (jud. Botosani); Suceava, Baia, Siret (jud. Suceava); Iasi, Baiceni, Cotnari, Harlau, Scanteia, Raducaneni, Satu Nou, Pocreaca, Mosna (jud. Iasi); Poienesti, Barlad, Oltenesti, Barlalesti (jud. Vaslui); Bornis, Dragomiresti, Vanatori, Tarzia, Nemtisor (jud. Neamt); Poduri (jud. Bacau); Tecuci, Poiana, Barbosi (jud. Galati); Candesti (jud. Vrancea); Adamclisi, Harsova, Dumbraveni, in Dobrogea; Cosauti, Butuceni, Hansca,  Orheiul Vechi, in Basarabia (Republica Moldova); Olbia si Tyras/Cetatea Alba, in Republica Ucraina,  s-au adus contributii deosebit de importante la intreaga problematica a preistoriei si istoriei spatiului geografic luat in consideratie.  Prin intermediul unor burse de studii (Humboldt, DAAD, Fulbright, DAI, CNRS) si  a schimburilor interacademice, specialistii Institutului au efectuat stagii de documentare-cercetare in Germania, Franta, Belgia, Polonia, Italia, Norvegia, Ungaria, SUA, Israel, Ucraina, Cehia, Marea Britanie, Austria, Suedia, Bulgaria, Slovenia. S-au stabilit acorduri de colaborare stiintifica internationala, inclusiv prin granturi, unele pe termen lung, intre cercetatorii Institutului si specialisti de la Institutul de Arheologie al Academiei de Stiinte si Facultatea de Istorie a Universitatii de Stat din Chisinau (Republica Moldova), Institutele de Arheologie din Kiev si Odessa (Republica Ucraina), Institutul Regal de Stiintele Naturii din Bruxelles si Universitatea din Liège (Belgia), Universitatea din Lille (Franta), Institutele de Arheologie din Berlin, Saarbrücken, Frankfurt am Main, Freiburg im Breisgau (Germania),  Universitatea din Tel Aviv (Israel), British Academy.
        Specialistii Institutului au participat cu comunicari stiintifice la toate congresele  organizate in cadrul Uniunii Internationale de Stiinte Preistorice si Protoistorice (Praga, Belgrad, Nice,  Mexico City, Londra-Southampton, Bratislava, Mainz, Forli, Liège), la alte manifestari stiintifice internationale, cu tematica proprie: Congresul mondial de Stiinte istorice,  Stuttgart, 1986; al XVIII-lea Congres International de Bizantinologie, Moscova, 1991; al VI-lea Congres International de Arheologie slava, Novgorod, 1996; al VII-lea Congres International de Tracologie, Mangalia, 1996; al XVIII-lea Congres International al frontierelor romane, Zalau, 1997; al XIII-lea Congres International de Numismatica, Berlin, 1997, la numeroase simpozioane si colocvii privind istoria veche si medievala timpurie, la Berlin, Heidelberg, Bonn, Frankfurt am Main, Roma, Cosenza, Milano, Oslo, Paris, Montignac, Bordeaux, Lyon, Carcassonne, Tel Aviv, Istanbul, Atena, Thessaloniki, Varsovia, Cracovia, Nitra, Budapesta, Miskolc, Sofia, Praga, Plovdiv, Ljubliana, Trento, Siena, Ravello, Leiden, Treignes, Chisinau, Cernauti, Odessa, Konotop, Kiev, Moscova, New York, Rzeszow, etc.
        Specialistii Institutului au organizat numeroase colocvii si simpozioane internationale, printre care le  amintim pe acelea avand ca tematica Centenarul descoperirii statiunii eponime a culturii Cucuteni, Iasi, 1984 (M. Petrescu-Dimbovita, D. Monah); Centenarul descoperirii primei statiuni paleolitice din Romania, Iasi, 1985 (V. Chirica); Evolutia culturilor paleolitice din zona Prutului mijlociu, Iasi, 1994 (V. Chirica); al II-lea Congres International privind utilizarea computerului in domeniul arheologiei, Iasi, 1996 (V. Mihailescu-Barliba, V. Chirica); Manifestari religioase la triburile Cucuteni-Tripolie, Iasi, 1993 (D. Monah, F. Monah); Les tells – axes chronologiques de la Préhistoire, Bacau-Poduri-Tescani, 1995 (D. Monah, in colab.); La composante pré-indoeuropéenne du monde thrace. Le complexe culturel Cucuteni-Tripolye, Piatra Neamt, 1997 (D. Monah, in colab.); Elemente de spiritualitate in spatiul carpato-nistrian. Preistorie, 2004 (V. Chirica);sesiunile stiintifice ale Comisiilor mixte romano-ucrainene de istorie, arheologie, etnografie si folclor, Iasi, 1994, Galanesti, 1996, Tulcea, 1998 (M. Petrescu-Dimbovita, D.Gh. Teodor, V. Cojocaru),Mangalia 2000 si 2002, Iasi 2004; Istoria evreilor din Romania, Iasi, 1999 (S. Sanie). Nu trebuie omise  expozitiile privind Cultura Cucuteni (si a Catalogului acesteia, in limba engleza), la Thessaloniki, 1997 (M. Mantu, D. Monah) si Scanteia. Cercetare stiintifica si restaurare, Iasi,1999 ( Catalog realizat de V. Chirica, M. Mantu si colab.); Aspects of Spiritual Life in South-East Europe from Prehistory to the Middle Ages (Victor Cojocaru, in colaborare), Iaşi, 17-20 octombrie 2004; Ethnic Contacts and Cultural Exchanges North and West of the Black Sea from the Greek Colonization to the Present (Victor Cojocaru, in colaborare), Iasi, 12-17 iunie 2005.
        Inca de la infiintarea sa, cu ocazia manifestarilor anuale, devenite traditionale, sub genericul Zilele Institutului, sau in cadrul Zilelor academice iesene, au fost organizate importante manifestari stiintifice, cu participarea specialistilor de la alte centre universitare, academice si muzeale din tara si din Republica Moldova, printre care amintim: Surse arheologice ale spatiului carpato-nistrian, 1990; Istoria spatiului carpato-nistrian pana in secolul al XVII-lea, 1991; Tracii si getii la est de Carpati si Populatii si civilizatii la est de Carpati in secolele II-XIV, 1992; Civilizatia spatiului carpato-nistrian in evul mediu timpuriu si dezvoltat, 1993; Ornamentica ceramicii La Tène din spatiul dacic, 1994; Regiunile rasaritene ale Romaniei in mileniul I d.Hr., Date arheologice si arheobotanice privind cultura plantelor, de la inceputuri pana in epoca bronzului si Arheologia la est de Carpati – trecut si prezent, 1996; Credinte si culte in spatiul carpato-dunareano-pontic in mileniul marilor migratii, 1997; Contributia arheologilor ieseni in ultimii 50 de ani, privind preistoria Romaniei si Istorie si civilizatie la est de Carpati la sfarsitul milenului I si prima jumatate a mileniului II, 1999, la care se adauga alte simpozioane dedicate vietii si operei precursorilor cercetarilor arheologice la est de Carpati: Nicolae Beldiceanu, Vasile Parvan, Orest Tafrali, Teohari Antonescu, Paul Nicorescu, Ion Andriesescu, Ion Nestor, Radu Vulpe.
        Contributiile prezentate de specialistii Institutului la reuniunile mentionate, rezultatele propriilor investigatii stiintifice din cadrul temelor de cercetare  au fost tiparite indeosebi in periodicul Arheologia Moldovei (I, 1964 – XXVI, 2003), in suplimentul acestei publicatii, Bibliotheca Archaeologica Iassiensis (I, 1989 – XII, 2003), in alte publicatii regionale, din tara si din strainatate, dar si in cele peste 40 de sinteze, monografii, volume de autor si culegeri de studii, ori prin colaborarea la reeditarea unor lucrari fundamentale de istorie nationala, apartinand lui A.D. Xenopol, N. Iorga, Gh.I. Bratianu, ca si a Tratatului de Istoria Romanilor, vol. I-III, coordonat de Academia Romana, 2001  (contributii datorate lui V. Mihailescu-Birliba, V. Chirica, I. Ionita, V. Spinei, M. Petrescu-Dimbovita, D. Monah, I. Ionita, S. Sanie, D.Gh. Teodor). Valoarea stiintifica a lucrarilor realizate de cercetatorii Institutului a fost apreciata de Academia Romana prin premiile “Vasile Parvan” si “Nicolae Iorga”,  consacrand realizarile stiintifice datorate lui M. Petrescu-Dimbovita, D.Gh. Teodor, A.C. Florescu, S. Sanie, V. Spinei, I. Ionita, V. Mihailescu-Birliba, V. Chirica, Al. Andronic, Eugenia Neamtu, Stela Cheptea, D. Monah, V.Cojocaru, S.Teodor.
        Prestigiul Institutului s-a concretizat si prin alegerea unor cercetatori ca membri ai unor importante foruri culturale si stiintifice nationale (membri ai Academiei Romane: M. Petrescu-Dimbovita, V. Spinei) si internationale: Consiliul Permanent al UISPP (M. Petrescu-Dimbovita si D. Gh. Teodor, membri de onoare, V. Chirica, membru activ), Comisia a VIII-a, Paleolitic superior, a UISPP (V. Chirica), Comisia de Neolitic a UISPP (D. Monah), Comitetul Executiv al Uniunii Internationale de Arheologie slava (D. Gh. Teodor), Asociatia Internationala de Epigrafie greaca si latina (S. Sanie); Asociatia Internationala de Arheologie Clasica si Association for Computer Application in Archaeology (V. Mihailescu-Birliba); Institutul Arheologic German ( M. Petrescu-Dimbovita, I. Ionita, V. Mihailescu-Birliba); Comisia Internationala de Studii Indo-Europene si Tracice (S. Teodor). De asemenea, unii dintre cercetatori au fost cooptati membri ai unor proiecte internationale de cercetari complexe (INTAS, V. Chirica; Research on Trade and Exchange in the Cucuteni-Tripolye network, F. Monah, D. Monah; Corpus der römischen Funde in europäischen Barbaricum si Fritz-Thissen-Sonderprogramm zum wissenschaftlichen Wiederaufbau in Südosteuropa, I. Ionita); in comitetele de lectura ale unor prestigioase publicatii europene (Préhistoire Européenne, Liège si Praehistoria, Miskolc – V. Chirica), in comitetele de coordonare ale unor mari enciclopedii ( Reallexicon der Germanischen Altertumskunde, autor si consilier de specialitate, I. Ionita) sau drept colaboratori ai unor enciclopedii (Enzyklopädie des europäischen Osten, V. Spinei). Din anul 1996, Institutul de Arheologie din Iasi este membru al European Association of Archeologist, Londra.
        Unii dintre specialistii Institutului conduc doctorate in cadrul Universitatii “Al. I. Cuza” din Iasi ori al Academiei Romane. Disciplinele acestor doctorate sunt urmatoarele:

[ Home ]