Proiectul de cercetare Fontes Sarmatarum orae septentrionalis Ponti Euxini, desfășurat de Victor Cojocaru la Institutul de Arheologie din Iași, reprezintă un pas semnificativ în reevaluarea critică a istoriei antice a regiunii nordice a Mării Negre. Bazându-se pe contribuții substanțiale anterioare în domeniul epigrafiei pontice și al dinamicii interculturale, autorul își propune să realizeze primul compendiu cuprinzător și critic al surselor scrise – atât literare, cât și epigrafice – referitoare la sarmați în zona nord-pontică.
Această inițiativă ambițioasă se sprijină pe rezultatele cercetărilor anterioare, inclusiv pe volumul editat în colaborare „The Sarmatians and the Others: Nomadic and Sedentary Cultures in Central and Eastern Europe in the First Half of the 1st Millennium AD” (2024). Acest volum a plasat deja subiectul în cadrul unui dezbateri științifice
internaționale mai ample privind interacțiunile dintre societățile nomade și cele sedentare.

Proiectul de față avansează această linie de cercetare prin concentrarea asupra fundamentelor empirice ale studiilor sarmatice, abordând provocări metodologice și ambiguități interpretative de lungă durată. În centrul demersului se află colectarea, catalogarea, traducerea și reevaluarea critică a tuturor mărturiilor antice relevante referitoare la sarmați și etnonimele asociate în regiunea nordică a Mării Negre. Prin integrarea mărturiilor epigrafice și literare cu date onomastice, numismatice și iconografice, proiectul propune un cadru interdisciplinar inovator, capabil să
depășească interpretările speculative sau excesiv etnicizate anterioare. O atenție deosebită este acordată contextualizării riguroase a surselor fragmentare, asigurând o reconstrucție istoric fundamentată și metodologic riguroasă a prezenței și influenței sarmatice. Relevanța unei astfel de abordări este ilustrată de studii de caz cheie investigate anterior de autor, între care şi inscripția greacă de la Dragomirna (vezi Fig. 2), un document important pentru înțelegerea interacțiunilor sarmatice în zona nord-vest-pontică. Aceste contribuții anterioare oferă un fundament solid, atât empiric, cât și interpretativ, pentru cercetarea actuală, demonstrând continuitate și maturizare științifică.

Proiectul este structurat în trei etape coerente. Prima etapă (2025) s-a concentrat pe colectarea și catalogarea exhaustivă a surselor, împreună cu evaluarea critică a cercetărilor anterioare. Etapa a doua (2026) este dedicată analizei detaliate, traducerii și comentariului, precum și integrării datelor complementare și diseminării rezultatelor preliminare în comunitatea academică. Etapa finală (2027) va culmina cu publicarea unui volum de referință major pentru cercetările viitoare privind sarmații în contextul lumii antice.
Dincolo de obiectivele sale academice imediate, proiectul deține un potențial internațional semnificativ. Prin oferirea unui corpus de surse fiabil, filtrat critic, și a unui model metodologic robust, proiectul va constitui un instrument indispensabil pentru istorici, arheologi și specialiști în relații interculturale antice. Mai mult, consolidează vizibilitatea Institutului de Arheologie din Iași ca un centru de excelență în studiile clasice și pontice, stimulând colaborarea internațională și contribuind la dezvoltarea cercetării interdisciplinare.
Per ansamblu, Fontes Sarmatarum orae septentrionalis Ponti Euxini nu reprezintă doar continuarea unei traiectorii de cercetare deja remarcabile, ci și un proiect orientat spre viitor, având capacitatea de a remodela studiul istoriei sarmaţilor și al conexiunilor acesteia cu lumea greco-romană pe scena academică internaţională.